Început de mai la Marea Nordului
și o poveste despre Fischbrötchen
O reuniune de familie în Germania la începutul lui mai ne-a prilejuit o revedere neașteptată cu Marea Nordului. Cum distanța dintre localitatea noastră și cea unde avea să se desfășoare reuniunea însuma peste 1000 km, am zis ca e o ocazie bună, dacă tot facem efortul de a merge până acolo, să vizităm și insula Sylt, unde voiam de altfel de foarte multă vreme să ajungem. Mă gândeam că poate exact weekendul prelungit de 1 mai nu e o idee prea bună să vizităm locul ăsta, dar a fost mai bine decât ne așteptam. Nu e încă sezon de concedii, apa e rece, vântul puternic, așa că nu am întâlnit mase de turiști decât pe alocuri.
Sylt e un loc popular printre nemți. Mulți au acolo case de vacanță, iar cei care nu au o casă în proprietate pe insula, vin mereu la aceleași hoteluri. Pe limba asta de pământ care se întinde pe 38 de kilometri de la nord la sud și care are doar 320 de metri lățime în locul său cel mai îngust, te poți deplasa cu bicicleta (dacă te țin mușchii), cu autobuzul (dacă te țin nervii), sau cu mașina (dacă nimic din cele menționate mai sus nu te ajută). Noi am mers cu mașina, pentru că am vrut să vedem cât mai multe în doar cele două zile acolo. Am avut norocul să ne bucurăm de plaje pustii, strălucind albe în lumina soarelui. Apa am salutat-o doar cu vârfurile degetelor de la picioare - incredibil de rece, mai ales în contrast cu nisipul deja foarte fierbinte.
Știam că e pâine bună (și) pe Sylt, cum de altfel e în toată Germania. Nu mă așteptam însă să găsesc o pâine atât de bună. Brutăria Lund din Hörnum e o adresă demnă de notat în agende: pâinea lor cu maia ocupa locul 1 în topul meu pe anul ăsta, până în acest moment. Asta zice multe, având în vedere câte pâini gust și analizez în mod normal, nu numai ca sommelière, ci și in calitate de consultant. Fermentare de aproape 40 de ore, făinuri de grâu și secară locale, maia de făină de grâu și o temperatură de coacere dusă la măiestrie - toate astea au creat o coaja crocantă, cu superbe note de caramel și cafea proaspăt prăjită, și un miez aproape translucid, cu alveole generoase, și care se topeste efectiv pe limbă, lăsând în urmă un gust cu note de unt.
În ziua când aveam programat zborul de întoarcere am hotărât să rămânem câteva ore în Bremerhaven. Am căscat gura la manevrele de aducere a navelor cu containere în port, ocazie cu care, vrând-nevrând, am intrat în conversație cu câțiva localnici care își plimbau câinii. După ce am aflat detalii de genul ce transportă nava, cât stă în port, cât de des vine un astfel de transport (cred și eu că știi toate astea dacă vii zilnic pe acolo) ne-am luat la revedere și am mers să bifăm și ultima activitate de neratat la Marea Nordului: Fischbrötchen. Pentru că nu poti veni până aici și să nu mănânci un sandviș cu pește, salată și ceapă pe malul marii! În traducere cuvânt cu cuvânt, Fischbrötchen nu sunt altceva decât niște pâinici cu pește. Dincolo de asta, ele sunt simbolul culinar de necontestat al acestei regiuni. Originea lor se pierde undeva în secolele 18-19, cand piețele de pește din Hamburg și zonele adiacente încep să își definească din ce în ce mai bine personalitatea. Abundența peștelui și cel mai probabil prețul mic pe care oamenii trebuiau să îl plătească pentru un astfel de sandviș au contribuit și ele la populariatea sa. O gustare hrănitoare și rapidă pentru toți muncitorii din port, dar și pentru marinari, Fischbrötchen devin în secolul 20, odată cu dezvoltarea turismului, o atracție culinară locală. Se pot găsi la fiecare colț de stradă, nu numai în piețele de pește. De obicei este vorba de o chiflă din făină de grâu, cu miez moale și pufos și coaja crocantă și subțire, garnisită cu sos remoulade, salată verde și musai musai rondele de ceapă. Peștele poate fi prăjit, afumat sau marinat, de la hering la somon. Și pentru că lăudam pâinea cu maia de pe insula Sylt: de cele mai multe ori pâinicile folosite pentru sandvișurile acestea nu-s cele mai spectaculoase. Dar când ești pe malul mării, eventual cu o bere în mână, sau sub o umbrelă la o masuță, admirand trecătorii, pâinica asta trebuie să îndeplinească un singur rol: să fie proaspătă, ușor de mușcat și să țina bine acolo peștele și restul ingredientelor.
Bonus: câteva exerciții senzoriale simple de făcut la mare.
Mirosul: fii atent/ă la mirosul mării. Fiecare mare miroase altfel. Vremea influențează și ea percepția olfactivă pe care o avem față de mare.
Auzul: ce sunete poți diferenția? Te deranjează vântul?
Tactil: ai umblat desculț/ă pe plajă? Cum se simte nisipul? Ce senzație ai când pui înapoi șosetele?
Gustativ: încearcă produse locale care nu îți sunt cunoscute. Ce gust au? Încearcă însă și produse pe care le găsești la tine acasă. Pâine, de exemplu. Ce gust are pâinea acolo unde te afli?