A Kipferl, bitte! Un corn, vă rog!
și alături de el, câteva legende și povestioare
𝐋𝐞𝐠𝐞𝐧𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐞 𝐧𝐚𝐬𝐜 𝐝𝐢𝐧 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞. Și dacă am fi crezut că 𝐮𝐧 𝐛𝐚𝐧𝐚𝐥 𝐜𝐨𝐫𝐧 nu poate stârni imaginația înflăcărată a oamenilor, atunci ar trebui să ne răzgândim.
Dacă o iei la pas, agale, prin Viena, și te uiți prin vitrinele brutăriilor, un mic produs de panificație o să apară obsesiv aproape: Kipferl, mai pe românește, corn. Îl găsești în câteva variante, dintre care cele mai populare par a fi Pariser Kipferl, Briochekipferl sau Mürbes Kipferl.
Ce pare azi o banalitate la îndemâna tuturor este de fapt un produs a cărui istorie se întinde hăt către celții care odată populau teritoriul de azi al Austriei și care coceau, se pare, un produs în formă de corn pe care mai apoi îl aruncau în apă pentru protecție divină.
După ce creștinismul se extinde, produsul acesta apare mai întâi în mănăstiri, copt în special de Paști, într-o formă specială: coarne de capră. De aici și numele lor Kipferl, „cornulețe” adică. Primele mențiuni cu acest nume apar încă din jurul anului 1000 al erei noastre.
Mai târziu, pe la 1227, brutarii vienezi îi oferă ducelui Leopold cel Glorios, la intrarea sa în Viena de Crăciun, o „straiță de chipfen”. Un cronicar al vremii, Jans Enikel, scrie că „i-au adus chipfen și pâini albe, mai albe decât hermina.”
Până la urmă, dacă e să ne luăm după unii cercetători, austriacul Kipferl (corn din aluat dulce, asemănător oarecum cu cel de brioche, dar făcut cu mai puțin unt și mult mai puține ouă) ar fi predecesorul croissantului. În Franța acesta ar fi ajuns odată cu Maria Antoaneta, fiica împărătesei austriece Maria Theresia și soția lui Louis al XVI-lea.
Despre Maria Theresia însăși se spune că ar fi adorat să mănânce Kipferl cu ciocolată caldă, care era la vremea respectivă o noutate absolută. Ei i se atribuie ridicarea acestui mic produs de panificație de la banal la statutul de delicatesă imperială.
Cel mai interesant însă este cazul maestrului brutar Peter Wendler, căruia i se atribuie în mod eronat paternitatea acestui produs.
În legătură cu el se perpetuează legenda că ar fi creat cornurile la 1683, în timpul celui de-al doilea asediu otoman al Vienei, pentru a înlocui simbolul semilunei pe care ocupanții l-ar fi plasat în vârful domului Sf. Ștefan din Viena.
Toate bune și frumoase, dar turcii nu au cucerit niciodată Viena, iar maestrul Wendler murise oricum cu vreo trei ani înainte. Poate că succesul fulminant al Kipferl-ului la Expoziția Universală de la Paris din anul 1867, precum și continua sa popularitate în rândul austriecilor se datorează și acestor legende. Căci ce înseamnă un produs bun, fără o poveste la fel de bună în spate…
𝐓𝐡𝐞 𝐁𝐫𝐞𝐚𝐝 𝐒𝐨𝐦𝐦𝐞𝐥𝐢𝐞̀𝐫𝐞 | 𝐓𝐚𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐬 𝐤𝐧𝐨𝐰𝐥𝐞𝐝𝐠𝐞
Sunt Lara Schütz, maestru brutar, expert în analiza senzorială a pâinii și somelier de pâine și spun oricui vrea să mă asculte că pâinea nu e doar un simplu aliment, ci e și cultură, antropologie, tehnologie, progres și pasiune.