Pfff. Ai ridicat o minge sensibilă la fileu. Diferențele astea majore de igienă a muncii dintre generații mă macină tare. Și nici nu știu cum e mai bine. Pe de o parte, apreciez faptul că oamenii își respectă acum timpul personal cu sfințenie, cu siguranță faptul cǎ la un moment dat stăteam 13 ore la muncă nu era sănătos (statuia nu a venit încă). Pe de altă parte, nu cred deloc în divorțul ăsta dintre viața personală și viața profesională, iar o parte din generația actuală face asta cu grație și “e doar un job” e la ordinea zilei. Ceea ce zău nu e cazul (dacă îți găsești locul și pasiunea, desigur). Rămâne de văzut ce aduce generația Beta și Alpha la masǎ.
Ah, muncitul deșănțat până nu mai puteam a fost la ordinea zilei. Cu bonus de șefi care se uitau urât când plecam oricum cu niște ore mai târziu decât zicea programul. Uneori mă întreb dacă nu cumva Gen Z sunt așa și pentru că au văzut la noi că nu e chiar bine să atârni acolo pe gardul muncii zi de vară până-n seară. Nici eu nu știu. Într-o lume ideală (departe de tot ce se întâmplă în jurul nostru în prezent) ar fi exact cum zici tu: să îți găsești locul și pasiunea, și să faci cu drag și cu măsură ce faci. Eu încerc să nu fiu judgemental, pentru că îmi răsună vocea boomerilor în cap: tineretu ăsta, nu vă place munca... Pfff.
Lara, o încântare să citesc despre ucenici[e] și ștrudel, mulțumesc! Un mix de emoții bine proporționate :)
Eu îi admir pe cei ce își dau voie să-și respecte timpul, indiferent de generație, dar nu pot să nu observ și faptul că unii dintre cei mai tineri ca mine/noi duc asta la extrem și mă gândeam chiar zilele trecute că nu cred că-și dau seama de asta. Limitele puse de dragul limitelor sau teoriilor, fără un pic de conștientizare a implicațiilor, nu face bine pe termen lung. Dar, cum zici, bine că încă e cineva acolo care să rămână să vadă de aluat :) Și csât mai suntem, să încercăm să le arătăm și perspectiva noastră asupra chestiei ăsteia cu timpul :)
Iar la povestea ștrudelului m-am emoționat tare, vreau să revăd filmul cu Sisi :)
Pentru că mă implic foarte mult în trainingul ucenicilor, dar și in mentorat, aud foarte multe păreri legate de programul de muncă. De la tineri aud cel mai des despre work life balance, dar în meseria asta aud și dacă muncim doar 4 zile pe săptămână, nu vom putea susține o familie. În apărarea ucenicului nostru, trebuie să spunem și că el face și școală în timp ce învață brutărie, deci nu poate fi bănuit de lene sau dezinteres. Singurul lucru pe care va trebui să îl învețe însă este că nu poți lăsa totuși lucrurile baltă să se ocupe următorul schimb de ele doar pentru că programul tău s-a terminat :)). În gastronomie asta se încadrează la păcate capitale, dar râd ușor sardonic că o să învețe (și) asta și sper că the easy way :)).
Despre ștrudel și Sisi: cred că o putem numi fără probleme o proto-influenceriță. Austriecii au fost îndeajuns de inspirați să îi păstreze vie imaginea și să o rafineze și adapteze la modele vremurilor, indiferent de ce perioade vorbim. Cred că i s-ar cuveni și aici un episod, pentru că Sisi vinde în continuare. Chiar și șuncă în România :)).
Pfff. Ai ridicat o minge sensibilă la fileu. Diferențele astea majore de igienă a muncii dintre generații mă macină tare. Și nici nu știu cum e mai bine. Pe de o parte, apreciez faptul că oamenii își respectă acum timpul personal cu sfințenie, cu siguranță faptul cǎ la un moment dat stăteam 13 ore la muncă nu era sănătos (statuia nu a venit încă). Pe de altă parte, nu cred deloc în divorțul ăsta dintre viața personală și viața profesională, iar o parte din generația actuală face asta cu grație și “e doar un job” e la ordinea zilei. Ceea ce zău nu e cazul (dacă îți găsești locul și pasiunea, desigur). Rămâne de văzut ce aduce generația Beta și Alpha la masǎ.
Ah, muncitul deșănțat până nu mai puteam a fost la ordinea zilei. Cu bonus de șefi care se uitau urât când plecam oricum cu niște ore mai târziu decât zicea programul. Uneori mă întreb dacă nu cumva Gen Z sunt așa și pentru că au văzut la noi că nu e chiar bine să atârni acolo pe gardul muncii zi de vară până-n seară. Nici eu nu știu. Într-o lume ideală (departe de tot ce se întâmplă în jurul nostru în prezent) ar fi exact cum zici tu: să îți găsești locul și pasiunea, și să faci cu drag și cu măsură ce faci. Eu încerc să nu fiu judgemental, pentru că îmi răsună vocea boomerilor în cap: tineretu ăsta, nu vă place munca... Pfff.
Lara, o încântare să citesc despre ucenici[e] și ștrudel, mulțumesc! Un mix de emoții bine proporționate :)
Eu îi admir pe cei ce își dau voie să-și respecte timpul, indiferent de generație, dar nu pot să nu observ și faptul că unii dintre cei mai tineri ca mine/noi duc asta la extrem și mă gândeam chiar zilele trecute că nu cred că-și dau seama de asta. Limitele puse de dragul limitelor sau teoriilor, fără un pic de conștientizare a implicațiilor, nu face bine pe termen lung. Dar, cum zici, bine că încă e cineva acolo care să rămână să vadă de aluat :) Și csât mai suntem, să încercăm să le arătăm și perspectiva noastră asupra chestiei ăsteia cu timpul :)
Iar la povestea ștrudelului m-am emoționat tare, vreau să revăd filmul cu Sisi :)
Pentru că mă implic foarte mult în trainingul ucenicilor, dar și in mentorat, aud foarte multe păreri legate de programul de muncă. De la tineri aud cel mai des despre work life balance, dar în meseria asta aud și dacă muncim doar 4 zile pe săptămână, nu vom putea susține o familie. În apărarea ucenicului nostru, trebuie să spunem și că el face și școală în timp ce învață brutărie, deci nu poate fi bănuit de lene sau dezinteres. Singurul lucru pe care va trebui să îl învețe însă este că nu poți lăsa totuși lucrurile baltă să se ocupe următorul schimb de ele doar pentru că programul tău s-a terminat :)). În gastronomie asta se încadrează la păcate capitale, dar râd ușor sardonic că o să învețe (și) asta și sper că the easy way :)).
Despre ștrudel și Sisi: cred că o putem numi fără probleme o proto-influenceriță. Austriecii au fost îndeajuns de inspirați să îi păstreze vie imaginea și să o rafineze și adapteze la modele vremurilor, indiferent de ce perioade vorbim. Cred că i s-ar cuveni și aici un episod, pentru că Sisi vinde în continuare. Chiar și șuncă în România :)).
Te îmbrățișez!