Cu nasul în vânt
căutăm explicații pentru mirosurile puternice ale iernii și de ce ele sunt atât de aducătoare de confort
Am mirosit eu!
Nu-mi miroase a bine!
Nu-ți băga nasul!
Miroase a [insert ce vreți voi] de la o poștă!
Te-a dus de nas!
Astea-s doar câteva expresii legate de nas și miros care mi-au venit în minte spontan, când am deschis editorul substack pentru acest nou episod al newsletterului. Știu că a fost o pauză cam lungă, cu atât mai mult vă urez deci bun venit și lectură plăcută.
Ne apropiem de jumătatea lui decembrie, până la Crăciun mai este doar foarte puțin - iar asta pare oarecum neverosimil, mai ales în vâltoarea suprarealistă a ultimelor săptămâni.
Zăpada se lasă încă așteptată la noi, dar măcar mă bucur de temperaturile ceva mai scăzute, care fac vizitele la târgurile de Crăciun mai plăcute și mai aromate. Nimănui nu cred că îi place să bea vin fiert când afară sunt 12 grade și riști să transpiri după prima sorbitură. Și-apoi, aromele de turtă dulce sunt parcă mai prezente în aerul rece al iernii! Ați observat că atunci când este frig mirosul de pâine coaptă se revarsă afara de pe ușile brutăriilor parcă și mai abitir? Că scorțișoara are mai multă personalitate? Că din butoiul acela unde se coc castanele pe stradă năvălesc toate aromele copilăriei, care parcă ne transportă imediat în bucătăria bunicii, lângă sobă?
Oare de ce simțim iarna toate aceste mirosuri mult mai puternic? Oare este din cauza aerului rece?
Raspunsul este și da, și nu.
Moleculele odorante se mișcă mai lent atunci când aerul are o temperatură scăzută. Până și receptorii olfactivi din nasul nostru nu mai sunt atât de sensibili, pentru că organismul tinde să îi protejeze de efectele frigului. Și atunci, de ce simțim mult mai bine toate aceste arome plăcute pe care le asociem cu iarna?
Misterul stă de fapt exact în mișcarea încetinită a moleculelor de miros: peisajul olfactiv din jurul nostru se reduce dramatic. Nu vom mai simți mirosurile venite nici din grădini, dar nici pe cele venite din pubelele de gunoi, de exemplu. Acolo unde se află mai puține mirosuri neplăcute, ne vom concetra mai mult pe cele plăcute. Iar mirosurile plăcute ale iernii sunt unele foarte puternice, care vor reuși să ajungă la receptorii noștri olfactivi speriați de vremea rea. Astfel, vom simți foarte pregnant mirosurile de condimente, de lemn ars, de copt - iar asta și datorită faptului că ele nu prea au concurență.
Dar de ce oare ne plac în această perioadă în special mirosurile de copt, de rumenit, de fum de lemne? O posibilă explicație vine din faptul că, așa cum vă mai povesteam și într-o altă ediție, mirosurile ajung în aceeași parte a creierului care este responsabilă și de gestionarea amintirilor. Ori iarna, condiționați și de vreme, tindem să ne retragem în case, lângă gura sobei, ori la bucătărie. Ferestrele stau închise, mirosurile de mâncare nu mai au cum să evadeze și rămân prinse în interior. Mai mult, probabil avem cu toții amintirea zilelor de iarnă când veneam de la săniuș, iar mama ori bunica ne așteptau fie cu o cană de lapte cu cacao, ori o bucată de cozonac sau plăcintă, pâine proaspătă, gogoși ori cartofi copți, ori cine mai știe ce alte bunătăți care ne încălzeau și stomacul, dar mai ales sufletul. Ne era bine, iar senzația aceasta ne rămâne, din fericire, mereu alături. Făceți-vă timp, deci, să ascultați mirosurile iernii!
Vă doresc un decembrie cu cele mai plăcute arome, care să vă dăruiască amintiri frumoase pentru viitor!
