The Bread Sommelière. 05|25 (1)
Ediție aniversară: 1 an de newsletter! Vorbim despre surse de inspirație la feminin, nostalgii olfactive de Ziua Mamei, și despre inocentul ingredient numit făină💥
Bun regăsit! S-a făcut deja mai și newsletterul ăsta împlinește azi un anișor. Încă mă întreb ce duh creativ m-a posedat să îl încep, dar și să îl trimit în aceeași zi cu Eat, Cook, Travel al Cătălinei Penciu. Nu pot decât să cred că, fană înfocată a Cătălinei fiind, m-am molipsit de entuziasmul și perseverența ei în a scrie și trimite newsletter.
Un an mai târziu, The Bread Sommelière a trecut de 750 de subscribers, are peste 1.100 de followeri în app, răspândiți prin lumea întreagă. Cititorii mei vin România, Austria, Germania, Belgia, Moldova, Brazilia, Canada și Statele Unite. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici!
Ziceam de Cătălina Penciu mai sus, care îmi servește de ani buni ca sursă de inspirație, și de perseverența cu care își scrie newsletterul ei minunat. Inspirația și perseverența par să fie cuvintele cheie ale ultimelor săptămâni. Am tot vorbit despre ele cu diverse persoane, fie cu oameni care vin la mentorat, cu ucenicii mei, cu colegii, ba chiar și în cadrul unui podcast (o să vă anunț când apare). Mă tot întreabă lumea de unde mi-am găsit eu resursele să fac schimbarea de carieră și de unde mă inspir zilnic.
Un răspuns a tot apărut pe parcursul acestor conversații: mă uit în jur și ascult povești. Nu le caut în mod activ neapărat, dar țin mereu urechea aplecată la alții când povestesc despre carieră. Nu de alta, dar cred că ajută să aflăm povești despre parcursul altora, despre dificultățile cu care s-au confruntat, ce căi au urmat, ce soluții au găsit problemelor inerente care apar, mai ales atunci când te decizi să îți schimbi domeniul de activitate.
Pentru femei în special, care uneori se tem că vârsta poate fi un impediment în a încerca o cale nouă, cred că ar trebui să punem în prim plan mai des vocile femeilor trecute de 40, 45, ori indiferent de câți de ani, care și-au găsit curajul și resursele să se apuce de vreo școală, ori o carieră nouă negândindu-se la cifra din buletin.
Exemplu meu personal este o doamnă maestru cofetar, care are o mică cofetărie într-un sătuc austriac. Aloisia Bischof pe numele său, această doamnă a făcut o carieră fulminantă cu mult după vârsta de 45 de ani. Ba mai mult, este considerată în prezent a fi femeia care a reînviat de una singură tradiția biscuiților de nuntă din Burgenland, pe care, până să reînceapă ea să îi producă și să îi readucă în atenția publicului, oamenii îi uitaseră.
Am cunoscut-o pe Aloisia complet întâmplător, acum vreo 10 ani, când ne-am oprit într-o zi de sâmbătă să bem o cafea la cofetăria ei. Eu eram deja acaparată de pasiunea brutăriei, așa că am intrat foarte ușor în vorbă. După asta, am tot revenit pe parcursul anilor la ea, ba să luăm niște biscuiți pentru Crăciun, ori pentru vreo nuntă din familie. Într-una din conversațiile noastre, i-am spus că mă gândeam să merg la școala de maeștri, dar îmi este teamă că am o vârstă prea înaintată. S-a uitat la mine, a râs ușurel și mi-a zis păi și ce mai aștepți? Eu am devenit maestră la 47 de ani… La momentul acela vârsta mea era la un prag mai jos decât atât. Am ajuns acasă și m-am înscris pe loc la școală.
Plănuisem să trimit acest newsletter aniversar pe 10, dar weekendul a căpătat o replanificare datorată vremii subit frumoase. Am decis să facem un mic roadtrip ieri, care ne-a purtat și în pragul Aloisiei. Azi, pe 11 mai, în Austria se sărbătorește Ziua Mamei, așa că am profitat de vizită să iau câteva prăjituri și la pachet. Este primul an în care de sărbătoarea asta nu o mai avem pe Oma căreia să îi ducem flori și care să ne răsplătească cu prăjituri de casă. Recunosc că a usturat un pic pe suflet când mi-am dat seama, iar prăjiturile de la Aloisia le-am mâncat cu un gând de recunoștință pentru toate tăvile pe care Oma le-a copt vreodată pentru fiecare dintre noi.
Putem vedea ziua asta ca pe o sărbătoare consumeristă. De la flori, la ciocolată, la prăjituri, haine sau bijuterii, la coșuri de picnic gata să fie purtate pe vreo pajiște, la umbra unui copac, dacă vrei să arunci cu banii, atunci Ziua Mamei îți iese în întâmpinare cu tot felul de oferte.
Dacă însă această sărbătoare stă bine la vreun capitol în familia mea, atunci cel numit nostalgie este scris cu litere mari, se pare. În timp ce mâncam de dimineață prăjiturile lângă un pahar de prosecco, conversația a deviat către gusturile copilăriei.
Vedeți voi, cred că, pe lângă pâine, doar prăjiturile de casă mai au darul ca, prin aroma lor să ne poarte pe loc în vreo bucătărie în care am crescut, pe lângă vreun cuptor din care ieșeau cele mai mari minuni.
Spre deosebire de mulți dintre ceilalți membri ai familiei, eu nu am crescut lângă Oma, dar atunci când am venit în țara asta ea mi-a dat un dar mult mai prețios, cel al limbii germane. Plus câteva rețete de familie pe care le păstrez cu drag.
Dar n-aș fi somelier de pâine și expert în analiza senzorială a pâinii dacă nu v-aș sâcâi acum cu o scurtă poveste despre moleculele odorante din prăjituri, nu-i așa?
⟡Dacă facem un exercițiu de memorie senzorială, ce vă vine în minte prima oară când vă gândiți la prăjiturile copilăriei?⟡
Eu mă gândesc la vanilie, unt, lapte, iar dacă mă gândesc la prăjiturile făcute de Oma, la migdale. Adică, în ordinea enumerată, eu mă gândesc la vanilină, diacetil, gamma-nonlactonă, benzaldehidă. Sau Buchteln, Guglhupf, ștrudel cu brânză dulce, prăjitură cu caise. Viața este chimie, iar amintirile sunt molecule odorante. Fascinant, nu?
Am tot pomenit-o pe Oma în ediția asta, iar ultimul paragraf are și el legătură cu ea. Înainte să intru să tocesc băncile școlii de brutărie, am învățat mult de la femeile din viața mea. De la Maia, de la mama, de la Oma. Și știți ceva? Multe din regulile de igienă și comportament safe în brutărie eu le știam deja de acasă. Să nu scot tava din cuptor cu o cârpă udă, să sparg ouăle într-o zonă clar delimitată și să mă spăl pe mâini după aceea, să am grijă cu praful de făină. Lucruri de bun simț, cum ar zice mama.
Imaginea asta de mai sus vă e cu siguranță familiară. Vedeți așa ceva des pe internet. Făină turnată de sus. Făină aruncată în aer. Palme lovite una de alta pentru a crea un norișor instagramabil de făină. Pentru social media, acestea sunt imagini care adună like-uri. Pentru brutari, așa ceva este sursa uneia dintre cele mai des întâlnite boli profesionale: astmul brutarului. În zilele noastre avem din fericire filtre de aer, proceduri bine implementate, reguli de sănătatea și siguranța muncii. Dar eu tot profit de orice ocazie, ca ofițer certificat de igienă, să vorbesc chiar și neprofesioniștilor despre pericolul prafului de făină.
Mai ales în anotimpul polenului, este o chestiune pe care vă rog să o țineți minte: făina este un aliment minunat, dar nu este de glumă cu ea. Unii brutari sunt alergici la făină, iar asta nu înseamnă că sunt alergici la gluten!
💥 Fun Fact: Știai că făina poate exploda?
Deși o vedem ca pe un ingredient inofensiv în bucătărie, în silozuri și mori industriale, făina poate deveni extrem de inflamabilă. Practic, e un combustibil fin măcinat care, în prezența aerului și/sau a unei scântei, poate provoca o explozie de praf. Praf de pușcă? Ha! Nici nu știi ce poate provoca făina!
💥 Cum se poate întâmpla așa ceva?
Chiar foarte simplu! Particulele de făină sunt foarte fine, așa cum știm cu toții și se vede și din fotografia pe care am ales-o ca ilustrație. Când concentrația de praf de făină din aer devine suficient de mare, norul acesta se transformă într-un amestec literalmente exploziv. Este de ajuns o scânteie electrică, o flacără sau chiar fricțiune mecanică, și totul poate exploda. Din fericire, sistemele moderne de ventilație, echipamentele anti-scânteie, senzorii de praf, printre multe alte măsuri de prevenție, reduc dramatic și chiar elimină riscul unei explozii.
Ați fi crezut că făina noastră cea inofensivă poate fi capabilă de așa ceva?
La final, indiferent ce sărbătoriți astăzi, vă las din nou îndemnul meu: nu uitați să ascultați mirosul!
Printre moleculele odorante se ascund cele mai vii amintiri, cele care nu expiră niciodată.
Lara, somelier de pâine.
La mulți ani! ❤️
La cat mai multe aniversari!!! 😍🥖🍞